|
|
|
|
|
|
O ŢARĂ NUMITĂ PORTOCALIA ! - JURNAL ZILNIC SI OBLIGATORIU. -ziua a doua
M-am plicitisit uitându-mă la elucubraţiile debitate de Florin Călinescu la ştiri. Era speakerul de serviciu. Intra cu ştiri la ora 7 dimineaţa, iar la ora 10 îşi începea emisiunea matinală „ Căăăălin Florinescuuuuu, omul lui Băsescuuuu !!!” Debita toată ziua despre cum şi-a făcut el campanie electorală. La un moment dat, în istoria ceva mai democrată, candidase pe un post de senator într-un colegiu din Timişoara. Pe atunci existau Colegiile Uninominale. De când se instalase portocraţia le-au schimbat cu votul obligatoriu pe persoană. Populaţia era obligată să voteze iar Partidul Unic, desemna un candidat într-un colegiu, după numărătoarea voturilor. Au făcut chiar şi un referendum prin care întrebau „ Sunteţi de acord ca votul obligatoriu să fie obligatoriu?” Le-a ieşit. Că vroiai, că nu vroiai, trebuia să te duci la vot. În fiecare cabină instalaseră o cameră video, cică pentru a nu se frauda votul. Era conectată printr-un cablu la ştampila automată de votat. Modernizaseră totuşi sistemul. În momentul în care ridicai ştampila de pe suport, o imprimantă, mascată de o pânză portocalie îţi printa buletinul de vot. Acesta era simplu. Scria cu litere mari: BULETIN DE VOT OBLIGATORIU! . Sub titlu era un pătrăţel în care era tipărită sigla Partidului Unic şi sub ea textul: ” Aici va fi votul dumneavoastră! Ştampila se va aplica obligatoriu în chenar. După terminarea numărătorii veţi fi anunţat pe cine aţi votat. Vă rugăm să zâmbiţi în momentul votului.” Într-adevăr, trebuia să zâmbeşti, cu capul cumva întors către camera foto şi cu buletinul de vot vizibil la cameră. Asta, pentru că în momentul în care puneai ştampila, camera foto se declanşa, fâcând o poză fiecărui votant. În felul acesta nu se mai puteau frauda alegerile. Totul era sub control. După declararea oficială a rezultatelor alegerilor se făceau chiar panouri stradale, cu o selecţie de fotografii ale votanţiilor, sub motto-ul: „ Ba al meu e mai frumos!”. Nu am înţeles niciodată dacă se refereau la zâmbet sau la vot. În fine, vorbeam de Călinescu ăsta. Nu îi ieşise faza la votul uninominal iar acum aştepta, la fiecare rând de alegeri să vadă dacă nu cumva a fost el nominalizat pe vreun colegiu şi a reuşit să intre în Multipla Cameră Unică. Încă nu se regăsise pe listele de nominalizări, iar chestia asta îl făcea să fie în emsiuni, un şi mai feroce susţinător al Partidului Unic. Devenise mai penibil decât atunci când îl parodia pe Marele Portocaliu într-un serial TV. Pentru că mă plictisisem si nu mai vroiam să-l aud am apăsat pe butonul „ MUTE” de pe telecomandă şi am coborât, încă pe jumătate adormit, din pat. M-am spălat rapid pe faţă gîndindu-mă dacă am ceva de mîncare în frigider sau mă pot spăla şi pe dinţi. Era obligatoriu să te speli pe dinţi întotdeauna după mâncare. Şi nu pentru că îi păsa cuiva de danturile noastre ci din cauza aromei pastei de dinţi. Când ieşeai din casă era obligatoriu să treci pe la Portarul De Serviciu şi să-i sufli în faţă. Să vadă dacă ai aroma pastei de dinţi. Am uitat să menţionez că exista de fapt un singur tip de pastă de dinţi, Pasta de Dinţi Portocal, dar cu mai multe arome, toate din gama citricelor. Pasta de Dinţi Portocal cu aromă de Portocale, Pasta de Dinţi Portocal cu aromă de Mandarine, Pasta de Dinţi Portocal cu aromă de Clementine, etc. Tipul ăsta care avea funcţia de Portar de Serviciu era bizar. Un bătrân cu părul alb, cu o burtă imensă care ieşea din haina portocalie, în permanenţă dschisă la nasturi. Cred că dacă ar fi dorit să o închidă nici nu îl cuprindea. Auzisem că era un vechi militant al Partidului Unic. În trecut deţinuse chiar şi ceva funcţii dar acum se mulţumea şi cu aceasta de portar-inspirator. Oricum era obligatoriu să ai un pedigree portocaliu dacă ai fi vrut să ocupi o aşa funcţie. În afara faptului că ne mirosea gura la toţi cînd ieşeam din bloc, îşi mai rotunjea din venituri, înscriind în registre, cheltuielile pe care le aveam fiecare pe scara blocului. Era un fel de administrator de asociaţie de blocuri. Se mândrea că învăţase această meserie de pe vremea regimului democrat. Venea în fiecare dimineaţă, clătinându-se într-o parte şi alta, având în permanenţă în mână o plasă portocalie. Indiferent dacă era goală sau plină, aceasta nu lipsea din mâna bătrânului, făcând parcă parte din garderoba acestuia. L-am salutat discret, după care i-am suflat vârtos în gură. I-am urmărit reacţia. Un moment a adulmecat ca un câine de vânătoare mirosul gurii mele, după care a răspuns sigur pe el „ Clementine. Vă doresc o zi bună.” Am plecat, îngâimând un „ Spor la muncă cetăţene”, gîndindu-mă cu groază la meseria acestuia. Ajunsese totuşi să facă o artă din unele simţurile umane şi aici mă refer la miros, lins, pupat. Totul pentru partid. Era de admirat. La colţul străzii, în unul din chioşchiurile unde găseai plăcinte calde, domnu’ Mişu te îmbia să cumperi cu un slogan care mă făcea să râd de fiecare dată. Îşi ţuguia mustaţa, încă neagră şi striga din vârful buzelor: „ Ia plăcinte de tot felul/ Făcute cu 2 gemuri.” Nu ştiu dacă strigarea a lui nea Mişu era ironică dar ea îmi aducea aminte de Legea Mâncărurilor Sănătoase din punct de vedere Ideologic. O introduseră doar cu 2 ani în urmă, indicându-ne ce tipuri de alimente se puteau folosi. La categoria gemuri rămăseseră doar 2 tipuri: cel de caise şi cel de piersici. Restul gemurilor, cel de vişine, căpşuni, etc., s-au considerat că ar avea culori care ar putea dăuna grav sănătăţii. Erau permise doar cele cu tentă porocalie. Ca să nu creeze vreo nelămurire le limitaseră la aceste 2 tipuri. Îi cerui lui nea Mişu o plăcintă cu gem de piersici iar acesta m-a întrebat , cu o mină foarte serioasă, „Nu incercaţi şi de caise, e din import, din Ucraina.” I-am făcut semn cu capul că nu, muşcând din plăcintă, ca să nu fiu nevoit să îi mai răspund. M-am îndreptat grăbit spre staţia de metrou - Piaţa Orange – de unde îmi luam eternul mijloc de tarnsport în comun. Loi Dacian 785 Vizualizări. |
 |  | |
|
Postat de laura în data de 02 Noiembrie 2009 ora 16:01 | ||
 |  | |
| | |
|
Postat de cornelus în data de 05 Noiembrie 2009 ora 15:29 | ||
| | |
| | |
|
Postat de Cornelusa - sotia lui Cornelus. în data de 05 Noiembrie 2009 ora 16:50 | ||
| | |
| | |
|
Postat de Gabi în data de 23 Decembrie 2009 ora 21:30 | ||
| | |
| | |
|
Postat de inke un hoidantz în data de 27 Decembrie 2009 ora 17:29 | ||
| | |
Adaugă un comentariu
» COMUNICAT DE PRESĂ AL CLUBULUI COPIILOR HUEDIN
» CARAGIALE, CARAGIALE, FĂ ŞI-N HUEDIN PARALE !
» Înfinţarea Centru de Resurse pentru Educaţie şi Dezvoltare Huedin
» INTERVIUL LUNII: PICTORUL, PSIHOLOGUL, OMUL - PAUL BĂTĂIOSU
» FESTIVALUL DE COLINDE „ NOI UMBLĂM SĂ ÎMPLINIM” – EDIŢIA A II -A – HUEDIN
|