|
|
|
|
|
|
O ŢARĂ NUMITĂ PORTOCALIA !- JURNAL ZILNIC SI OBLIGATORIU - prima zi
Soarele, de un roşu-portocaliu, îşi insinua razele prin fâşiile de jaluzele portocalii. Jaluzelele îşi făceau bine treaba, nelăsând să intre decât o brumă de lumină, anunţându-mă că e timpul să mă trezesc. Era de fapt singurul model de jaluzele pe care îl puteam găsi pe piaţă. De când cu Decretul De Culoare, nu mai puteai cumpăra decât aşa ceva. Îmi zugrăvisem totuşi apartamentul înainte de intrarea în vigoare a Decretului De Culoare, scăpând astfel de obligaţia pe 5 ani de a-l face portocaliu. Îl vopsisem într-un albastru pal, ceea ce îl asorta cu jaluzelele. Mi-a părut rău că nu am putut să le cumpăr înainte de intrarea în vigoare a decretului şi am fost obligat să le iau atât de portocalii. Cu ochii încă nedeschişi îmi căutam telecomanda prin aşternut. De obicei, adormeam brusc după intonarea imnului la miezul nopţii şi nu mai apucam să o aşez pe noptieră. Era o prostie chestia asta cu intonarea imnului la 12 noaptea. Puteau să-l pună la ora 10 dar au spus că ajung şi 6-7 ore de somn. Aşa că dădeau Comunicatul Zilnic de Informare, czi-ul - cum îi mai spuneam, pe la ora 10. Preşedintele-Jucător îşi primea informaţiile in prima jumătate de oră de la Miniştri-Executanţi după care hotăra ce legi şi decrete urmau să intre în vigoare de la ora 12 noaptea. Devenise plictisitoare toată această activitate dar nu o puteai rata pentru că dimineaţă trebuia să scrii Raportul De Însuşire. Nici o zi nu începea fără să treci mai întâi prin Biroul De Propagandă şi să scrii raportul cu privire la ce s-a hotărât în noaptea precedentă. La început era amuzant. Ofiţerul de propagandă , îmbrăcat în costumul lui portocaliu cu vipuşcă verde, semăna cu personajul din Omul cu mască, nişte desene animate care rulau prin anii 90. După un timp însă, rutina asta începea să te enerveze. Dar înghiţeai în sec şi tăceai. Era mai bine decât să te trimită o lună în Tabăra de Reciclare. Am pornit televizorul chiar în momentul în care începeau ştirile. Singurul program de ştiri, autorizat de Preşedintele-Jucător, era TVP-ul. De când schimbaseră denumirea ţării, din România în Portocalia, au fost obligaţi să modifice toate prescurtările. Astfel a apărut TVP-ul ( Televiziunea Portocalia), RPA-ul ( Radio Portocalia Actualităţi). De fapt, e împropriu spus că au apărut. Doar au transformat cele două instituţii vechi în unele noi şi le-au desfiinţat pe celelalte. Cu mare tam-tam. A vuit TVP-ul 2 săptămâni când i-au ridicat pe ăia de la televiziunile desfiinţate. Nu erau decât imagini cu Clasa Mogulă, pusă la muncă de însănătoşire şi re-brandare. Chiar şi după 2 ani, dădeau imagini cu Badea şi îndoctrinata gaşcă a lui Gâdea, vopsind asfaltul de pe Şoseaua Democrat Liberală. Trebuiau să o facă portocalie iar dungile de separare albastre. Îmi aduc aminte cum l-au umilit pe Mircea Badea – ăla de făcea ceva emisiune violentă, cu mulţi pumni în gură. I-au dat o pensulă făcută din pene de păun şi l-au pus să vopsească cu ea 42 de km din Şoseaua Democrat Liberală. După un an şi ceva ajunsese la km 14. Era praf băiatu. Trăgea din nas în permanenţă şi încerca să îşi ştergă vopseaua portocalie de pe faţă dar mai mult şi-o întindea. Era verificat în permanenţă. Ministrul-Emisiilor- In- Eter, eminenţa Radu Moraru, îi verifica zilnic norma. Ce chestie? De ce mi-o fi venit în minte tipii ăştia? Nu mai ştiam nimic despre ei. Auzisem într-o vreme că i-au dat la schimb. Când îl recuperaseră pe domnul Hăisan. Ştiu că înainte de numirea acestuia în fruntea SIA ( Seviciul de Informaţii pentru Portocalia) fusese exilat de foştii. S-ar fi cerut bani grei pentru el dar până la urmă s-a acceptat un schimb cu cei care mai rămăseseră din Garda Mogulilor Pretorieni, cum li se spunea ălora. Nu i-au acceptat însă pe toţi. Era unul nebun. Stan, parcă îl chema. Dansa, pe şoseaua vopsită pe jumătate, băgându-şi pensulele în urechi şi striga „ Spune, domnule Gâdea! Spune, domnule Gâdea!” Ajunsese chiar material didactic la Şcoala Unică de Partid. La ştiri prezentau informaţii cu realizările din ţară. Vedeam imaginile cu Eterna si Indistructibila Primă Ministră care verifica lucrările la un pod peste Şoseaua Democrat Liberală. O urma o trenă lungă, portocalie, dusă în mâini de către cei 12 portoboci. Câte 6 de fiecare parte. Era bătaie să ajungi portboc. Doar din şase în şase ani se făceau ceva schimbări. Şi nu mai mult de doi odată. De regulă erau aleşi şefii de promoţie. Unul de la Şcoala Unică de Partid iar celălat de la Marea Academie Politică. Şef la Marea Academie Politică era unu’ Avramescu. Auzisem că făcuse un monument în curtea Academiei. Îi spunea „ Punctul zero barat”. Era un con de sticlă, la capătul de sus ascuţit, ca o ţeapă, iar la bază, rotund şi traversat de o dungă. Baza sugera un zero barat. În acest con de sticlă, erau aruncate, la grămadă, toate portretelor vechilor academicieni. Deasupra lor, în poziţie verticală, era aşezat tabloul lui Marga, un tip din actuala Transportocalia, pe care scria cu vopsea portocalie „ Zero infinit ”. Pe frontispiciul monumentului, trona o placă portocalie care făcea trimitere la teza de doctorat a Marelui Şef a Marii Academii de Politică. Teza domnului Avramescu se intitula – „ Noua Ordine Numerică- enunţuri despre zero barat”. Aflasem că la ultimele alegeri pentru Multipla Camera Unică, propusese chiar un slogan pentru Preşedintele-Jucător. Era ceva de genul „ Cum din bici nu faci căcat / Nici din EL – zero barat.” A fost refuzat deoarece Preşedintele-Jucător nu dorea să-şi lege numele de cuvîntul... zero-barat. Ajunge cât am scris azi. Sper că mîine în Marea Pauză de Muncă să am mai multă inspiraţie. Dacian Loi 699 Vizualizări. |
 |  | |
|
Postat de laura în data de 02 Noiembrie 2009 ora 11:03 | ||
 |  | |
Adaugă un comentariu
» COMUNICAT DE PRESĂ AL CLUBULUI COPIILOR HUEDIN
» CARAGIALE, CARAGIALE, FĂ ŞI-N HUEDIN PARALE !
» Înfinţarea Centru de Resurse pentru Educaţie şi Dezvoltare Huedin
» INTERVIUL LUNII: PICTORUL, PSIHOLOGUL, OMUL - PAUL BĂTĂIOSU
» FESTIVALUL DE COLINDE „ NOI UMBLĂM SĂ ÎMPLINIM” – EDIŢIA A II -A – HUEDIN
|